Aranjamentele parentale și principiul interesului superior al copilului

Introducere

Când o relație se termină și copiii sunt implicați, una dintre cele mai presante și emoționale preocupări este modul în care responsabilitățile parentale vor fi împărțite sau alocate. Părinții trebuie să stabilească unde va locui copilul, cât timp vor petrece cu fiecare părinte și cine va lua decizii importante cu privire la creșterea lor. Aceste probleme pot deveni extrem de complexe atunci când părinții nu sunt de acord, emoțiile sunt mari sau există preocupări legate de siguranță și bunăstare.

În Australia, Family Law Act 1975 (Cth) stabilește un cadru legal pentru soluționarea litigiilor legate de copii. Esențial pentru acest cadru este principiul conform căruia deciziile trebuie luate întotdeauna în interesul superior al copilului . Acest principiu călăuzitor asigură că copiii rămân protejați și sprijiniți, chiar și atunci când apare conflictul parental.

Pentru părinții separați, înțelegerea modului în care instanțele evaluează aranjamentele parentale și aplică acest principiu este esențială. Fără aceste cunoștințe, părinții riscă să ia decizii care pot dăuna neintenționat bunăstării copilului lor sau pot duce la dispute continue. Dacă aveți de-a face cu această situație, este esențial să căutați îndrumare profesională. Vă puteți consulta cu avocatul Penrith pentru custodia copiilor pentru consiliere juridică personalizată.

Legea privind dreptul familiei din 1975 (Cth)

Legea privind dreptul familiei din 1975 oferă cadrul legal principal pentru soluționarea litigiilor parentale din Australia. Scopul său principal este de a se asigura că deciziile se concentrează pe bunăstarea și bunăstarea copilului, mai degrabă decât pe preferințele părinților.

Secțiunea 60CA din lege prevede:

„Pentru a decide dacă să emită o anumită ordonanță parentală în legătură cu un copil, o instanță trebuie să considere interesul superior al copilului drept principala considerație.”

Aceasta înseamnă că siguranța, bunăstarea și dezvoltarea copilului au prioritate față de orice alte considerente.

O altă prevedere cheie este Secțiunea 61DA , care stabilește o prezumție de responsabilitate parentală partajată egală. Această prezumție presupune că ambii părinți ar trebui să aibă un rol egal în luarea deciziilor pe termen lung cu privire la viața copilului, cum ar fi educația, îngrijirea sănătății și educația culturală.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă automat că copilul va petrece timp egal cu fiecare părinte. Instanța trebuie să evalueze cu atenție dacă un timp egal este posibil și în interesul superior al copilului.

Această prezumție poate fi respinsă în anumite situații, în special atunci când există dovezi de violență în familie sau abuz asupra copiilor. În astfel de cazuri, instanța va acorda prioritate siguranței copilului față de responsabilitatea comună.

Înțelegerea interesului superior al copilului

Sintagma „interesul superior al copilului” este esențială pentru deciziile de drept al familiei, dar necesită o evaluare detaliată și structurată.

Secțiunea 60CC din Legea privind dreptul familiei subliniază o serie de factori pe care instanțele trebuie să ia în considerare. Acestea sunt împărțite în considerații primare și considerații suplimentare.

Considerații primare

Există două considerente principale:

• Beneficiul pentru copil de a avea o relație semnificativă cu ambii părinți.
• Necesitatea de a proteja copilul de vătămări fizice sau psihologice, inclusiv expunerea la abuz, neglijare sau violență în familie.

Atunci când aceste două considerente sunt în conflict, legea arată clar că protecția împotriva vătămării este prioritatea principală.

Considerații suplimentare

Instanța ia în considerare și o serie de factori suplimentari, printre care:

• Opiniile copilului, în funcție de vârsta, maturitatea și nivelul de înțelegere.
• Relația pe care copilul o are cu fiecare părinte și cu alte persoane semnificative, cum ar fi bunicii sau frații.
• Capacitatea fiecărui părinte de a satisface nevoile copilului, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic.
• Efectul probabil al schimbărilor în aranjamentele de locuit ale copilului, cum ar fi relocarea sau separarea de frați.
• Orice istoric de violență în familie sau implicare în serviciile de protecție a copilului.
• Măsura în care fiecare părinte și-a îndeplinit obligațiile în trecut, inclusiv luarea deciziilor și îngrijirea de zi cu zi.

Acești factori ajută instanța să dezvolte o înțelegere completă a circumstanțelor copilului pentru a lua o decizie care să sprijine bunăstarea și stabilitatea generală a acestuia.

Aranjamentele parentale

Aranjamentele parentale sunt planurile convenite sau dispuse de instanță care subliniază modul în care părinții separați își vor împărți responsabilitățile pentru copilul lor.

Acestea abordează mai multe probleme cheie:

• Aranjamente de locuit: Unde va locui copilul și cât timp va petrece cu fiecare părinte.
• Luarea deciziilor: Cine va lua decizii importante pe termen lung cu privire la sănătatea, educația și nevoile culturale ale copilului.
• Comunicare: modul în care copilul va menține contactul cu părintele nerezidențial, cum ar fi apeluri telefonice sau chat-uri video.
• Ocazii speciale: planuri pentru zile de naștere, sărbători și vacanțe școlare.

Aranjamentele parentale pot fi informale, formalizate printr-un plan parental sau obligatorii din punct de vedere juridic prin ordine parentale.

Planuri parentale vs ordine parentale

Când părinții se despart, aceștia pot decide cum să-și oficializeze aranjamentele parentale. Cele două opțiuni principale sunt planurile parentale și ordinele parentale.

Planul parental

Un plan parental este un acord scris între părinți. Este flexibil și le permite să stabilească aranjamente fără a merge în instanță. Planurile parentale sunt utile în special atunci când părinții pot comunica eficient și pot coopera cu bună credință.

Cu toate acestea, un plan parental nu este aplicabil din punct de vedere legal. Aceasta înseamnă că dacă un părinte nu urmează planul, celălalt nu poate lua măsuri legale pentru executare.

Acestea fiind spuse, dacă viitoarele dispute ajung în instanță, judecătorii pot lua în considerare termenii planului parental atunci când iau decizii.

Ordinul parental

Un ordin parental este un ordin formal, obligatoriu din punct de vedere juridic emis de Tribunalul de Familie sau Tribunalul Federal de Circuit și Familie din Australia.

Comenzile parentale pot fi făcute:

• Prin consimțământ, dacă ambii părinți sunt de acord cu termenii.
• După o ședință contestată, unde instanța hotărăște în baza probelor.

Odată emise, ordinele parentale trebuie respectate. Nerespectarea poate duce la consecințe legale grave, inclusiv amenzi sau chiar închisoare în cazuri grave.

Rolul soluționării disputelor familiale (FDR)

Înainte de a merge în instanță, părinților li se cere de obicei să încerce soluționarea litigiilor în familie (FDR) . Aceasta este o formă de mediere în care un terț imparțial îi ajută pe părinți să negocieze și să ajungă la un acord.

În conformitate cu secțiunea 60I din Legea privind dreptul familiei , părinții trebuie să depună un efort real pentru a rezolva disputele prin FDR, cu excepția cazului în care există circumstanțe excepționale, cum ar fi:

• Violența în familie.
• Abuz asupra copiilor.
• Probleme urgente care necesită intervenția imediată a instanței.

Dacă FDR nu reușește sau este inadecvat din cauza problemelor de siguranță, un mediator va emite un certificat secțiunea 60I . Acest certificat trebuie prezentat instanței de judecată înainte ca o cerere de ordonanță parentală să poată fi depusă.

Când instanța devine implicată

Dacă părinții nu pot ajunge la un acord prin negociere sau mediere, este posibil ca problema să fie decisă de instanță.

În timpul procedurilor judiciare, judecătorul va:

• Examinați toate probele relevante, inclusiv declarațiile martorilor, rapoartele și dorințele exprimate de copil (dacă este cazul).
• Aplicați principiul interesului superior al copilului pentru a determina aranjamentul cel mai potrivit.
• Emite ordine parentale care sunt obligatorii din punct de vedere juridic și executorii.

În unele cazuri, instanța poate numi un avocat independent pentru copii (ICL) . Rolul ICL este de a reprezenta interesele copilului și de a oferi instanței o perspectivă independentă concentrată în întregime pe bunăstarea copilului.

Considerații practice pentru părinți

Navigarea în disputele legate de separare și de părinte poate fi o provocare. Părinții pot lua măsuri proactive pentru a proteja bunăstarea copilului lor și pentru a reduce conflictele:

• Păstrați atenția pe nevoile copilului, mai degrabă decât pe dezacordurile părinților.
• Menține o comunicare respectuoasă și clară cu celălalt părinte.
• Documentați acordurile și aranjamentele pentru a evita neînțelegerile.
• Căutați devreme consiliere juridică pentru a înțelege drepturile și responsabilitățile.
• Pregătiți-vă pentru posibilitatea medierii sau a implicării în instanță în cazul în care litigiile nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă.

Făcând acești pași, părinții pot contribui la asigurarea unui proces mai bun și rezultate mai bune pentru copiii lor.

Respectarea și executarea ordinelor parentale

Odată ce ordinele parentale sunt făcute, respectarea este esențială. În conformitate cu partea VII, diviziunea 13A din Legea privind dreptul familiei , nerespectarea poate duce la consecințe juridice grave.

Instanța poate răspunde la încălcări prin:

• Emiterea de avertismente sau ordonarea de participare la programele de parenting.
• Comanda timp de machiaj pentru vizite sau contact pierdute.
• Punerea de amenzi sau muncă în folosul comunității.
• În cazuri grave, ordonarea închisorii.

Aceste opțiuni de aplicare subliniază importanța respectării ordinelor parentale pentru a oferi copiilor stabilitate și certitudine.

Abordarea violenței în familie în aranjamentele parentale

Violența în familie are un impact semnificativ asupra deciziilor parentale. Legea privind dreptul familiei pune un accent puternic pe protejarea copiilor de vătămări.

În cazul în care există dovezi de violență sau abuz, instanța poate:

• Limitați sau supravegheați timpul pe care un părinte îl petrece cu copilul.
• Emiteți măsuri de protecție, cum ar fi ordine de interzicere a contactului.
• Ignorați prezumția de responsabilitate parentală partajată pentru a acorda prioritate siguranței.

În aceste situații, securitatea fizică și emoțională a copilului primează față de menținerea relațiilor.

Concluzie

Aranjamentele parentale sunt printre cele mai sensibile și provocatoare probleme din dreptul familiei. Concentrându-se pe interesul superior al copilului , legea australiană încearcă să se asigure că copiii sunt protejați, sprijiniți și capabili să prospere chiar și atunci când părinții lor nu mai sunt împreună.

Înțelegerea cadrului legal permite părinților să navigheze în separare cu mai multă încredere și să ia decizii informate care acordă prioritate bunăstării copilului lor. Fie prin negociere, mediere sau hotărâri judecătorești, scopul final rămâne același: să le ofere copiilor stabilitate, siguranță și un mediu de îngrijire. Dacă aveți nevoie de asistență pentru a rezolva aceste probleme, luați în considerare adresarea avocatului Penrith pentru custodia copiilor pentru consiliere juridică adaptată circumstanțelor dvs.